De mai multe saptamini Levy ne propune o iesire de week-end cu popas la Vidolm, la colega lui, Mirela. Tin sa multumesc Mirelei si parintilor ei pe aceasta cale pentru cazare si tratatie.
Vremea, atit de capricioasa in ultima vreme tine cu noi. Adica este senin, dar si foarte cald. Noroc ca am stabilit sa plecam la ora 19 cind deja e putin mai racoare. Am stabilit ca fetele sa mearga cu masina si bagajele si noi 5 venim peste creste pina in Vidolm.
Bagam fotoghin in masina, umflu mai tare roata fata la bita si da-i sa sune. Nu fac 200m ca roata este pe janta. Pana, futu-i! Bun start. O iau la pas pina la Levy acasa care ma primeste cu niste „urari de bine” pentru intirziere.
In cele din urma pornim spre Vidolm prin padurea Faget spre Ciurila, cu o coborire pe asfalt in Ciurila pina la drumul ce duce spre Cheile Turzii. Tragem tare sa recuperam din timp. Pina la Petrestii de Jos e asfalt, bun, de bagat pedala. Din Petresti ajungem pe suprafata noastra preferata, macadamul. Aici incepe de fapt trecerea „peste creste” pentru ca trebuia sa ajungem in Buru, pe Valea Ariesului. Montam fiecare ce becuri aveam la noi, faruri, lanterne, felinare cu petrol si alte ozn-uri si la lumina lor facem o coborire extraordinara spre Buru, pe un drum in serpentine si plin de pietre. Nu stiu de ce dar coboririle astea, facute la lumina frontalelor au un farmec aparte.
Si am mai descoperit ceva fantastic facut de frontale. Ochii ciinilor de la stina care stralucesc in noapte.
Pe la ora 23 ajunge in cele din urma la Vidolm, la locul de campare. Fetele deja au dat-o pe palinca cu miere. Intindem cortul si hai si noi la o bauturica mica. Ne intelegem la masa ca pe la ora 8 dimineata sa plecam.
Ne retragem la cort, la somn dar pentru Bea este prima data la cort, „de cind isi aduce aminte ea” iar eu n-am mai dormit la cort cam demultisor. Asa ca somnul a fost mai mult chinuit decit unul normal. Una peste alta mai si cinta „Cucul” pe la 6 fara un sfert si pune toata cabana in picioare. Mincare, cafea, hidratare. Nici nu mai tin minte daca m-am spalat, atit eram de buimac.
Tura de simbata este programata sa treaca prin Rimetea, Coltesti, Valisoara, Poiana Aiudului, Aiudul de Sus, Rimet, Bradesti, Huda lui Papara si apoi iar la cabana.
Desi am mai trecut prin Rimetea in trecut, de data aceasta am intilnit-o altcumva. Mult mai placuta si frumoasa. Este un sat extrem de bine ingrijit cu casute vechi bine intretinute. Nu m-am asteptat. Parca era alta lume acolo. Am continuat in jos, pe vale, pe linga Piatra Secuiului. Pacat ca era scaldata in soarele diminetii pentru ca in amurg ies pozele cele mai spectaculoase. Impreuna cu satul Rimetea, de la poale, combinatia este de basm.
Lasam acest peisaj in spate si continuam prin Coltesti, unde sus pe deal se vad ruinele cetatii Remetea. Cu alta ocazie am s-o vizitez, promit.
Drumul se intinde calm in fata noastra, asfaltul este bun in marea majoritate dar oricum nu prea ne intereseaza. Caldura incepe sa se faca simtita deja. La ora 8 dimineata cind am pornit erau 21 de grade, acum nici nu vreau sa ma gindesc cite grade sint deja. E ora 11 si ajungem in cheile Valisoarei. O poza, doua si aici si o intindem mai departe ca avem cale lunga in fata. Dupa 40 de km de cind am plecat ajungem in Poiana Aiudului unde viram la dreapta pentru a ajunge la adevaratul traseu propus. De aici incepe distractia. Asfaltul s-a terminat dar drumul este extraordinar, exact ce ne dorim. Mai putin caldura. Cred ca deja sint 32 de grade afara. Partea frumoasa este ca de aici incepe urcarea. Una lina dar lunga al dracu. 25 de kilometri de urcat. Pauzele sint tot mai dese si pe cit posibil unde este umbra mai neagra. Gasim orice motiv sa mai facem o pauza. Andrei si Zoli sint terminati. Ii incurajam cum putem dar urcarea nu se mai termina. Drumul pietruit pare desprins din peisajul dobrogean. Praful se ridica la orice miscare.
Din curiozitate intreb si eu cite grade sint afara. 42 de grade aud. Ramin timpit. N-am mai pedalat niciodata la asemenea temperatura.
Spre norodul nostru se intrevede virful. Primul dintre ele dupa cum urma sa aflu mai tirziu. Eu cu Levy ajungem primii. Noi si poate „urarile de bine” din partea celorlalti. Izvor. Beau un bidon intreg de apa dintr-un foc, desi pe al meu inca nu-l terminasem.
Aici am cam sovait sa mai pornim la drum dar trebuia. Asa cum calatorului ii sde bine cu drumul noua ne sade bine ... tot cu drumul. Trecem in viteza prin Rimeti, un sat mic de munte, dupa parerea mea cred ca cel mai mic ca eu am vazut doar Cooperativa (sau magazinul satului), scoala, dispensarul si Politia in acelasi loc. Ma uit si acum pe Google Earth si nu vad mai multe asezari. Unde dracu-s restul caselor?
Ceea ce m-a atras in sat a fost arhitecturra scolii, total nepotrivita pentru un sat de munte. Parea mai mult un bungalou din piatra. N-am vreme sa ma intorc pentru ca savuram cu totii din plin aceasta coborire. Nu pentru multa vreme ca drumul incepe sa urce iar. Noroc ca este o urcare scurta. 3 kilometri, dar care pentru Andrei au fost aproape finish-ul. Urla dupa o lamiie care din fericire se afla la mine in rucsac. Ii dam o mina de ajutor si sus cu el in deal. De aici distractie, urmeaza doar coboriri, dintre care unele foarte tehice pe care, bineinteles ca le-am parcurs pe linga bita deoarece aveam frina doar pe fata. Cea de pe spate era ca si inexistenta. Au fost coboriri prin iarba inalta, coboriri pe drumuri de pamint, pe drumuri pietruite si prin padure chiar pe pietre.
Dupa ce-am incins frinele bine ajunge si la Huda lui Papara. De acum incolo am sa port respect pentru cuvintul „huda”. Pina acum il asociam cu ....
Pe la ora 7 seara si dupa 80 de kilometri ajungem din nou la asfalt cu directia Vidolm. Mai aveam cam 13 kilometri pina acasa. O tinem intins, pedalare destul de in ritm, cu 32-34 la ora. Stau in spatele lui Florin, la „aspiratie”, il las pe el sa ma duca. Dar fereste o groapa in asfalt si eu o musc. Rau. In doi metri sint pe janta. Fuck, iar pana!!! Fuck, mai erau 5 km!!! Rapid, desfacut, pus petece, umflat si catre cabana. Am ajuns si ne-am pus pe facut mincare si baut bere si vin. Buna treaba!!!
Fetele au avut o tura mai scurta, de doar 30 km dar la caldura aia toata stima pentru ele.
A doua zi am pornit catre casa, usurel ca deja nu mai puteam ...
In total au fost cam 210 km cu tot ce ne-am dorit de la o tura: pedalat pe intuneric la frontale, trezit in zori de zi, caldura mare, catarari frumoase, coboriri pe masura si o mica ploaie in timp ce ne intorceam in Cluj.
Multumesc trupei de biciclari: Levy guru, „Cucul” nostru, Florin, Andrei, Zoli si vecinilor nostri care la ora 12 noaptea s-au gindit totusi sa-si mute cheful in casa.
Ne vedem la Medieval.
http://cristimaxman.multiply.com/photos/album/47/06.12.2010_Vidolm
http://picasaweb.google.ca/kvxc2009/ClujCiurilaBorzestiBuruVidolmRimeteaAiudRametBradestiPosagaVidolmBuruBorzestiPetresti#
http://picasaweb.google.com/andrei44coman/Iunie2010#
