"Let's do it Romania" s-a incheiat. Poate nu se vede. Poate ne-am civilizat putin, totusi. Actiunea se pare ca a fost sprijinita totusi de numeroase organizatii si companii private (Nokia este doar una dintre ele), astfel incat s-au putut aduna aproximativ 150.000 de persoane care sa stringa gunoiul celorlalti.
Am participat in luna Mai la operatiunea de cartare si m-am ingrozit de cite gunoaie sintem capabili sa stringem si sa le aruncam oriunde altundeva decit unde trebuie.
La anul am sa particip din nou cu aceeasi convingere ca prin acest lucru particip si eu la curatarea si redarea stralucirii acestei tari. Sper ca pina atunci cei de pe urma carora s-au adunat gunoaiele sa priceapa ca aceasta actiune a avut scopul de a curata nu de a face loc la alte gunoaie!!!
Simplu spus Maraton MTB Tusnad 2010, la a doua editie. Doar la a doua editie si au organizat acest maraton bai bine ca altii dupa zece.
Am decis sa plecam de simbata dimineata in Baile Tusnad ca sa putem face si o mica tura pina la Lacul Sf. Ana. Ultima data am fost aici cind aveam vreo 6-7 ani.
Sintem numai noi doi, eu si cu sponsorul meu oficial, sotia, asa ca pe la 7 dimineata o taiem din Cluj spre Baile Tusnad via Sovata. Drumul de la Tg. Mures spre Sovata este impecabil de bun, satele foarte frumoase, casele ordonate si cu flori la geam asa ca, furat de peisaj, facem o mica pauza, neprevazuta, in fata echipajului de pe radar. In sfirsit carnetul meu este dezvirginat si marcat cu 3 puncte.
Ajungem la Tusnad pe la ora 11, facem o cazare rapida la pensiunea Maya, ieftina si foarte frumoasa. Bineinteles ca toata statiunea este plina de biciclisti. La pensiune curtea e plina de biciclete. Decidem sa pornim intr-o tura pina la lac, asa ca bagam la stomac ceva si ne purcedem la drum. Aveam sa recunosc pe drumul care duce in Bixad si mai sus, spre lac, peisaje pe care le vazusem cu prietenii mei buni prin ‘95 - ’96 intr-o excursie spre litoral. Ma cuprinde nostalgia.
Bea da bine din pedala, s-a obisnuit cu bita intr-un timp scurt iar iesirile isi spun cuvintul. Doar cind vede pante mai accentuate se cam sperie dar cu o mina de ajutor se rezolva treaba.
Lacul si imprejurimile lui sint mirifice. Absorb acum cit mai mult pentru ca a doua zi, la concurs, stiu ca nu mai am vreme.
Ajunsi acasa ne culcam destul de devreme, nu inainte de a seta “Cucu” ca nu cumva sa sune dimineata si sa ne trezeasca prea devreme. Cursa incepe abia la ora 11 asa ca este vreme.
A doua zi la pensiune, dimineata, forfota mare. Toata lumea isi regleaza bicicleta, o spala, o unge, o seteaza asa ca sa nu ma las mai prejos ... ma car la incalzire. Incerc prima urcare, o analizez si decid sa mai umflu putin cauciucurile. Proasta decizie, am sa aflu mai tirziu.
Pe la 10 ma prezint la start, lumea deja adunata. Se tin discursuri, se prezinta sponsori si alte lucruri la care nu am fost atent. Fara nici o intirziere startul se da la ora 11, cu putina buluceala la plecare. Nu o sa inteleg niciodata de ce sa insisti sa pleci printre primii daca stii ca in primul kilometru trec de tine jumatate dintre concurenti???
Cred ca in primul kilometru am depasit 30 de participanti, noroc ca startul s-a dat in centrul Bailor Tusnad si pina la prima urcare erau vreo 2 km si drumul era larg. Dar nu fac 1 km si lantul se blocheaza, imi sare de pe foi si ma obliga sa iau o pauza. ‘tu-ti lantu’ ma-tii!!! si foaia mijlocie. Dupa aceste cuvinte de iubire profunda isi revin si nu mi-au mai facut nici o surpriza pe durata cursei.
Pe prima urcare imi fixez ritmul si o tin tot asa. Mai trec de citiva concurenti. Traseul este perfect, uscat atit cit trebuie. Nu am pornit in forta, nu vreau sa fortez ci sa merg in ritm bun. Pina la kilometrul 20 a fost perfect. Stiam ca de aici incepe o urcare grea dar ceea ce ne astepta acolo a depasit orice asteptare. Push-bike 2 km sau mai mult. Nici nu stiu si nici nu ma mai intereseaza pentru ca ritmul mi-a fost stricat. Au urmat portiuni in care mai puneam piciorul pe pedala, mai puneam picioarele jos si impingeam. Coboririle in schimb au fost fantastice.
Odata cu iesirea pe portiunea de asfalt ma loveste si prima crampa musculara dar pe care o tratez rapid asa cum m-au invatat invatatii. O noua portiune de coborire ne duce exact la lacul Sf. Ana. Nu este timp pentru admirat deoarece urmeaza o urcare pe asfalt de care chiar nu mai am chef. Incepusem sa am niste stari stupide, de plutire. Creierul parca mi se topise tot si se scurgea pe undeva.
Punctul 3 de alimentare este la locul potrivit, la fel ca celelalte doua, si o banana combinata cu o ciocolata de casa dispar rapid in mine. Mai sint citiva kilometri pina la final cu o mica urcare la care folosesc din nou forta bratelor, traseu pe plat si coborire.
Va aduceti aminte cind am pomenit ca am facut o mare greseala cind am umflat putin cauciucurile? Zona pe care o strabateam, inainte de coborirea de la final este o zona de iarba strabatuta de multe santuri mici ascunse si care iti toaca nervii pe care-i mai ai dupa o asemenea cursa. Injur, urlu, trec mai departe si in cele din urma vad linia de sosire asa ca lasa bicicleta sa alunece inspre ea.
Trec! Gata!
L-am terminat si pe asta. Nu sint multumit de cum m-am descurcat dar n-am ramas pe traseu, sint intreg, bicicleta este intreaga si gulyas-ul asteapta linga o bere rece.
A fost frumos, m-am simtit foarte bine, sigur voi reveni la acest maraton.
L-am cunoscut, cu aceasta ocazie, pe Dan Mazilu, redactor sef al revistei MBike, un om extraordinar ce face foarte multe pentru ciclismul din Romania fara insa sa stea in lumina reflectoarelor. Era pregatit de cursa, statea de unul singur si probabil se gindea cum sa asterne pe hirtie cronica acestui maraton. A fost o onoare sa dau mina cu el si sa schimb citeva cuvinte.
Cam asta a fost experienta noastra la Baile Tusnad, sigur ne vom mai intoarce.
Poze pe site-ul obisnuit:
http://cristimaxman.multiply.com/
