Am participat la tura dar prezentarea ei este facuta din perspectiva lui Levi.
Simbata, 29 Ianuarie.
Rideri: Kertesz Levente – Levi
Nicolae Andreica – Nicu
Sisak Tamas – Tamas
Cristi Man – Max
Pentru simbata asta nu mi-am facut nici un plan de tura. Promisesem unui prieten un articol despre o tura mai veche asa ca mi-am facut trezirea mai tirziu decit de obicei. Pe la ora 9, tragind cu ochiul putin afara sa vad cam cum este vremea, nu-mi venea sa cred ce vad. Vremea era extraordinara cu un soare ce te striga sa iesi din casa. Cerul complet lipsit de nori lasa sa se vada in departare Muntii Gilaului, locul nostru preferat de iesit in ture de o zi.
Imi aduc aminte ca ieri m-a sunat un prieten sa-mi spuna ca azi o sa fie vreme buna si sa-mi propuna o tura. Stiu ca nu prea eram hotarit vineri, dar avind in vedere vremea de afara, pun mina pe telefon si strig adunarea. N-a trebuit sa strig foarte tare pentru ca toti erau dornici de a iesi pe o asemenea vreme. Demult planuiam sa iesim la o tura de iarna pe traseele pe care le frecventam vara. Aici, in apropiere, in padurea din Faget si Hoia, deja stiam traseele ca pe propriile noastre buzunare si aveam nevoie de cu totul altceva.
Cind am plecat din Cluj era ora 11 si -8 grade pe termometre. Era soare dar cam cu dinti, dar nu conta deoarece era ceva nou pentru noi si trebuia s-o facem si pe asta.
Traseul ales pornea din Somesu Rece, de la intersectia cu drumul care duce spre satul Muntele Rece, urca pe valea Risca Mare, pe culmea Paltinei pe traseul de 50 km al Maratonului Maros spre Catunul Dodesti. Pina la punctul de start am mers cu masina iar chipurile satenilor intilniti pe drum care, in plina iarna, vad pe masina biciclete in locul skiurilor, erau de nedescris.
Traseul din Somesu Rece pina in Muntele Rece stim ca este asfaltat dar nu stiam cit este de acoperit de zapada. Spre surprinderea nostra drumul este excelent, nu ne creeaza probleme deloc si uite asa, usor, usor, iesim din sat. De aici pina la urcarea spre Culmea Paltinei se cam ingroasa gluma. Zapada e mai mare pe drum si chiar daca a fost batatorita cere un efort mai pare la pedalat.
Chiar daca sintem pe marginea vaii, intre doua dealuri temperatura este mai mult decit suportabila. Cu uimire constatam ca sint -3 grade. Deja este caldut afara.
Dupa cam 6,5 km de la start cotim dreapta spre Catunul Dodesti, pe Culmea Paltinei. Aici, vreme de cam 2 km am facut mai mult push-bike pentru ca zapada era o adevarata piedica la inaintare. Pina am ajuns in virf eram deja storsi de vlaga si transpirati. Am decis sa ne oprim sa ne alimentam burtile si sa uscam putin hainele la cele citeva grade peste 0 pe care le-am intilnit aici. Masa a fost ca un adevarat picnic. Fiecare a pus la gramada tot ce a adus in spate si totul s-a impartit frateste.
A fost greu de ajuns aici dar peisajul oferit, de jur imprejur, merita tot efortul. Imi aduc aminte ca in vara ii spuneam lui Max „Iti dai seama cit de frumos trebuie sa fie iarna aici?”. La aceea data nu credeam ca am sa ajung iarna, aici, pe bicicleta.
Bine alimentati pornim la drum din nou, spre Virful Magura pe care avem de gind sa-l inconjuram prin dreapta lui pe o carare descoperita recent. Traseul este foarte dificil de parcurs, urmele lasate in zapada iti pot schimba directia cind te astepti mai putin.
Dupa 11 km, in arcul „potcoavei” formata de cele doua culmi care pazesc Valea Birlogului, cotim la dreapta pe cararea mai sus amintita. Aici surpriza este si mai mare deoarece zapada nu este deloc batatorita si are cam 30 de cm. Este necesar sa impingem din nou bicicletele chiar daca in momentul asta nu mai avem nici o urcare in fata. Noroc ca nu a fost distanta mare. Doar vreo 2 km.
Poteca ne scoate in Catunul Dolesti pe un drum umblat si bine batatorit asa ca este timpul sa urcam iar in sa si sa ne indreptam spre masina.
Au urmat aproape 10 km de coborire continua care ne-a facut sa simtim frigul de afara de 10 ori mai puternic. Miinile erau inghetate bocna pe ghidon, picioarele urlau de frig dar drumul, chiar acoperit cu zapada batatorita, era impecabil, asa ca am inceput sa ne simtim ca niste copii si viteze de 30-40 km la ora erau usor de atins. In cele din urma am ajuns si la masina cu parere de rau ca trebuie sa punem capat acestei ture care a fost atit de frumoasa pe cit a fost de grea.
Foto: http://cristimaxman.multiply.com/photos/album/63/2011.01.29_Frig_cald_frig_inghet
