Si de aici incepe distractia: drumurile pietruite au devenit urme de caruta, apoi din Boju Catun carari putin umblate. Si totusi, GPS-ul le stia si-mi calauzea calea. L-am ascultat orbeste de aceasta data deoarece eram putin cam pierdut in spatiu si ma ducea spre un drum judetean pe care speram sa cistig iar timpul pierdut pe cararile putin umblate.
In cele din urma am ajuns si la drumul judetean pomenit. Iata-l:
Am ramas mut de uimire sa vad cit de impecabil arata drumul judetean DJ105S pe care ma aflam. Nici macar o groapa pe toata lungimea si latimea lui, frumos marcat incit moralul meu a ajuns cam pe unde sint pedalele la bicicleta. Iata-l, din nou:
Spre deosebire de acest drum iata o "mostra de barbarie" intilnita intr-o alta excursie, cam cu o luna inainte.
Acest drum care leaga satul Maguri Racatau de satul Maguri nici macar nu apare pe unele harti. Nici macar nu are statut de drum. GPS-ul (adica soft-ul din el) nu-l cunoaste nici macar ca si carare sau "drum exploatare" cum ii place lui sa spuna. Si totusi este asfalt in creierul muntilor, asfalt care la urma urmelor este necesar uneori.
Drumuri bune sa avem, oriunde vom pedala!!!
