 |
| La Bazna |
Desi a trecut ceva vreme de cind am participat la Medievalul de la Medias inca ma mai gindesc la acest marathon ca si cum ar fi fost ieri. A fost unul dintre maratoanele la care daca nu paticipam m-as fi urit tot anul acesta … pentru ca la anu’ sigur nu l-as mai fi ratat. Si nici nu am de gind sa-l ratez la anul care vine.
Am pornit cu ceva emotii mai ales ca materialul tehnic refuza sa ma asculte. Aveam urechea de schimbator indoita, asa ca una noua, luata vinerea, inainte de concurs, a fost obligatorie. Apoi regleaza schimbatorul sa functioneze. Placutele spate erau si ele noi. Ce mai, totul era nou dar nu stiu cit de bine reglat. Asta este, n-am venit pentru podium ci pentru distractie.
Asa ca simbata la 6 dimineata, cu porc, cu purcel, am bagat bicile in masina, iepurele l-am pupat dar l-am lasat acasa si arde-o spre Medias. Acolo lume multa din toate colturile tarii, chiar un colt ratacea prin Ungaria cum aveam sa aflu.
Echipare, mincare, tura de incalzire si fuga la buda, ca asa fac „marii campioni” ca sa fie mai usori. Imi zic ca iar ratez startul asa cum am facut si la Preluca. Noroc ca mai aveam vreme.
Pup nevasta si ma asez in mijloc de pluton.
Dupa cafteala su sabii a unor cavaleri moderni se da si startul. Unul lansat in spatele masinii de Politie (bravo baieti, ati fost de nota 10!) deoarece treceam prin tot Mediasul. Imi pun in cap sa nu fortez de la bun inceput, ca doar nu mai am chef de crampe iar ca la Preluca. Dar plutonul se cam intinde, cei din fata cam gonesc asa ca intind muschii si da-i pedala sa ajung mai in fata la prima urcare. Bun gind pentru ca urcarea asta i-a cam dat pe toti jos din sa. A inceput noroiul. Incerc sa nu merg pe unde merge toata lumea asa ca depasesc ceva populatie. Unde-i oare Levy, unde-i Florin? Nu stim nici unul de celalalt. Am reusit sa ies putin din plutonul care impingea bitele la deal asa ca e timpul sa ma sui in sa si sa va spui povestea asa ...
Asa cum nu trebuie, pentru ca alternata dintre urcari si coboriri dublata de intrarile si iesirile din padure a fost formidabila. Nu apucai sa te plictisesti deloc. Pacat ca traseul a fost tratat cu noroi, un lut lipicios care a facut multe victime. Surprinzator, bita nu are nici o problema, merge ceas. Pe una dintre urcari il vad pe Florin in fata. Il ajung si stam o vreme impreuna pina aud un zgomot ciudat. What the fuck? Scaunul misca. Acum te-a apucat? Ok, pauza mica, 1 minut cit sa-l string. Chiar inainte de primul punct de alimentare.
Masa copioasa: juma de banana si o apa si la pedala iar. Pedala doar citeodata, ca alta data ma cam adunam de prin noroaie. Foarte greu de controlat bicicleta era. Foarte greu de pedalat era.
Il vad din nou pe Florin asa ca maresc putin ritmul ca s-o tinem impreuna asa ca la coborirea dinainte de a ajunge la drumul ce duce la Romanesti eram iar impreuna. Acum inteleg de ce pe harta la punctul asta de control ii spune „Salvare”.
Stam citiva kilometri buni impreuna decisi sa mergem in grup. Nu ne-am inteles dar cum nu „aspiram” nici unul la podium ...
Numai ca planul de acasa nu corespunde cu cel din tirg si urcarea care vine sparge multe grupuri. Noroiul era peste tot pe bicicleta si drumul nu ma ajuta cu nimic. Ba mai rau. Rotile erau deja duble si la latime si la greutate asa ca prima balta ivita in cale imi da o idee. Cum ar fi sa trec eu prin ea? Si uite asa scap de o parte din noroi. Un ciclist de la Geiger ma vede si formam un trenulet prin toate baltile care ne ieseau in cale. Uite asa am mai dapasit ceva concurenta. Un lucru cred ca nu ne-a venit in cap, faptul ca lantul se va umple de noroi si el si o sa faca pe nebunul. Si a facut!
Si atunci cind ai mai mare nevoie. Ma vad obligat sa urc o panta usoara pe jos. Aici este momentul in care Florin ma scapa din vedere, ma confunda cu un alt concurent si o ia inainte.
Mai imping de ea, mai ma urc pe ea, ma mai intelege si ea si uite asa sintem iar pe coborire, una pe care nu o sa o uit. Eram in mijlocul pasunii, se vedea doar o mica dira de roti de la cei din fata dar de ratacit nu aveai cum. Pe pajiste tronau sagetile albe care te dirijau catre final. Pacat ca a fost asa scurta plimbarea asta pe pasune pentru ca vine iar drumul cu noroi in mijlocul caruia se intinde o balta imbietoare, numai gata sa-ti spele rotile. Si ma las prada tentatiei si trec prin balta, doar ca balta se dovedeste ca tine la mine si nu mai vrea sa-mi dea drumul. Si iata-ma in mijlocul ei, oprit si dezechilibrat ma intid cit pot eu de mult in ea.
Buna cura asta cu noroi de Medias.
Iesim in cele din urma la asfalt. Copiii din sate iti intind mina in semn de salut, dau mina cu ei, sint foarte bucurosi. Mi-a placut atitudinea asta.
Sectuinea de plat n-ar trebui sa-mi faca probleme, dar noroiul adunat da. Asa ca sap in el, in timp ce pedalez, ca sa mai scap de povara.
Bazna. Ma opresc sa-mi ung lantul ca deja macina porumbul. Normal ca-mi aleg un loc minunat sa fac treaba asta. La 100 m de punctul de alimentare din cetate. Ma-sa!!!
Asa am facut doua opriri. De nervi nici nu pierd vremea. Arunc niste apa pe mine, pe bicicleta si in mine. Uit sa iau o glucoza. Uit sa-mi prind papucii in pedale si primele scari din cetate le-am coborit cu picioarele fluturind.
Urmeaza ultima urcare si din ce am auzit e cea mai dura. Dar mai este asa putin pina la final si asta ma incurajeaza sa uit de umezeala pe care o creaza padurea, ploile ce au trecut si soarele arzator. Noroiul este prezent si foarte alunecos. In sfirsit se vede virful. Ultima coborire. In fata mea un concurent care m-a depasit pe ultimii metri de urcare face slalom. Nici o sansa sa-l depasesc. Cararea este prea strimta si el nu face loc. Nici macar nu intentioneaza. La iesirea din padure drumul este mai larg asa ca o las sa curga si trec. Din pacate a fost prea tirziu si urmeaza trei kilometri de plat pe dig asa ca merge in spatele meu la trena. Buna treaba, ma gindesc ca iesim de aici si trecem linia de sosire impreuna ca doi prieteni buni. Cind ajung la drum insa ma vad obligat sa urc pe trotuar si el prinde drumul, imi multumeste si o taie inainte. Pina sa ma dezmeticesc eu ca sint singurul care se gindea la „terminatul in grup” el are niste lungimi de bicicleta inainte. La final a terminat cu 2 secunde in fata pe locul 11. Mda, asta este singurul minus al acestui maraton.
La 20 de minute dupa ce am terminat a venit o furtuna ce a umplut Mediasul cu apa asa ca sint bucuros ca am terminat in timp util.
Sigur n-am sa ratez editia urmatoare.
Multumesc sponsorului meu oficial: „my wife” pentru sprijin moral, financiar si al bicicletei cit timp mincam!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu