miercuri, 4 august 2010

Doua zile, o tura ... sau doua?

Totusi le voi socoti doua ture facute in zona Clujului nostru drag, doua ture care au o buna bucata de carare comuna, creasta dintre Valea Ierii si Valea Risca Mare. De la Manastirea Muntele Rece pina la Chicera lui Matei.
Privelistea este ceva care nu se poate uita curind. De aceea am si facut-o in doua ture ce au avut puncte de intrare diferite pe creasta. Traseul face parte din Maratonul Maros asa ca cine se inscrie la proba lunga a lui va avea parte de spectacol pe cinste. Merita banu’ dat la intrare.
Am descoperit zona cind ne-am decis sa parcurgem si noi traseul lung al maratonului, acum 2 week-end-uri. Caldura a fost naucitoare.
Intrarea pe primul traseu am facut-o pe drumul construit sa lege cariera de piatra din Somesul Rece cu Autostrada Transilvania, drum ce pleaca de linga „maretul” nod al autostradei si ce incepe cu o urcare numai buna sa te incalzesti nitel. Pina la Manastirea Muntele Rece urcarea este constanta si nu chiar asa epuizanta si trece prin zone de padure pline de tentatii culinare in aceasta perioada. Asa ca o salata de afine cu fragute si zmeura pune pe jar papilele mele gustative si linisteste stomacul pentru o vreme.
Pentru cel de-al doilea traseu am ales varianta urcarii prin padurea ce adaposteste Cetatea Fetei din Floresti cu coborire in Vlaha. Merele si corcodusele ne-au primit la intrarea in Vlaha. Din Vlaha, Finiselul este destul de aproape si scapam de asfalt. Urcam iar continuu pe valea Piriului Fenesu pina in Plopi cu directia manastirii Muntele Rece.
Odata ajunsi la Manastire luam o scurta pauza pentru re-energizare. Ambele ture au inclus aceasta pauza.
Plini de energie si apa rece luata de la izvor, trecem pe linga manastire, pe drumul cel mai din dreapta. Minunile zonei pe care o strabatem incep sa apara rind pe rind. Goluri alpine, pajisti, din care vezi vai intregi. De o parte Valea Ierii si in departare Muntele Mare si pe partea cealalta Valea Risca Mare. La vreo 3 km de manastire drumurile celor 2 ture se despart pentru o perioada. Unul coboara in Valea Risca Mare pe care apoi o urca pina la catunul Balta. Celalalt strabate creasta pe la Vf. Tirlavii prin catunul Ghiuri pina la catunul Balta, pe sub Chicera lui Matei. Urcarea continua te face sa “sorbi” fiecare peisaj pe care mama Natura ti-l pune in fata. Drumul de pamint este incredibil de bun pentru o plimbare agale cu bicicleta. Afinele si zmeura insa te fac sa pierzi timp mult.
Din Balta facem o coborire de vreo 9-10 km printr-un decor incredibil pina in Maguri Racatau. Din cauza vitezei trebuie sa fii foarte atent deoarece peisajul te poate surprinde cu frumusetea sa si s-ar putea sa cam uiti pe unde esti. Si nu prea o s-o sfirsesti bine.
De la Maguri Racatau .... asta este o alta poveste, pe care au spus-o si altii.
Poze vedeti si voi la urmatoarele link-uri

http://picasaweb.google.ca/kvxc2009 iar traseele, ca de obicei pe

Enjoy the ride!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu