140 km sub munti

Greu de apucat de scris in ultima vreme.

Dar totusi, cum experienta este bine s-o impartasesti sa lasam cuvintele sa curga.

            Minat de dorinta de a participa la intilnirea anuala a membrilor forumului de ciclism.ro la care se mai adauga si cele citeva zile de concediu mi-am propus un plan cam indraznet. Dar ce cacat? Oricum ma deplasez pina la Cirtisoara asa ca imi permit. Planul era ca a doua zi dupa urcarea la Bilea sa fac traseul de la Cirtisoara la Sinaia, pe bicicleta, pe drumurile judetene de la poalele Muntilor Fagaras.

Vremea s-a aratat foarte urita Vineri dupa-masa asa ca plecarea spre Cirtisoara am aminat-o pina Simbata dimineata. S-au anuntat ploi si nu din alea usoare, ci grele rau, dar pentru o intilnire de genul asta merita sa risc putin. Surpriza, pina la Cirtisoara a aparut deja soarele. Vremea era excelenta pentru urcare, nici foarte rece dar nici prea cald. "Clujul Pedaleaza" era si el pe acolo cu citiva dintre reprezentanti. La ora 11 pornim spre Bilea toti, in grup, vreo 300 de biciclisti. Sus am ajuns inainte de a incepe ploaia. Pe cei pe care i-a prins pe drum merita toate laudele pentru ca au avut ambitia sa urce pina la lac.

Ploaia s-a oprit apoi dar a inceput ceva vreme mai tirziu, exact cind coboram asa ca la baza am ajuns uzi leaorca. Vremea inca se gindeste sa ne faca surpriza iar si o pune de un soare caldut care usca toate hainele insirate pe unde am apucat.

            A doua zi, marea calatorie. In timp ce altii se pregateau sa mai faca o urcare eu ma pregateam sa plec in directie opusa cu cap compas Sinaia, via Zarnesti. 

Vremea se anunta excelenta si asa a si fost tot drumul.

Cirtisoara ramine in urma pe un drum pietruit ce se pregatea pentru a primi o haina de asfalt. Chiar si asa drumul era incredibil de lin. Nu stiam ce ma asteapta mai incolo dar din Arpasu de Sus am avut parte de un asfalt incredibil de bun si plat. Vintul bate usor din spate, conditii ideale pentru aceasta calatorie. Pina in Ucea de Sus incep insa sa simt efortul depus cu o zi inainte. Asta este, mai am inca aproximativ 120 km pina la destinatie.

Fara sa stiu ca se afla pe traseul meu, poate ar trebui sa fiu mai atent totusi, ajung in orasul Victoria. Un orasel micut in care arhitectura si organizarea din anii prea lungi ai comunismului romanesc isi mai fac simtita prezenta, dar totul intr-un mod foarte placut. Panorama catre Muntii Fagaras este fenomenala iar la aceea ora, avind si norocul unui cer senin poti sa cuprinzi cu ochii o foarte mare parte din ei. Desi cenusiu la intrare in centru este totul foarte colorat si foarte ingrijit, un oras care te asteapta cu bratele deschise, mai ales ca virfurile Munteanu si Negoiu nu sint departe.

            Pe drumul spre Vistea de Sus si Dragus ai vreme suficienta sa te minunezi de M-tii Fagaras ce parca te urmeaza in calatorie, pe partea dreapta, iar in stinga se intinde Depresiunea Fagarasului ce se sfirseste cu Depresiunea Colinara a Transilvaniei, alde Podisul Transilvaniei.

De la intrarea in Simbata de Sus esti anuntat de prezenta unui obiectiv turistic, Castelul Brincovenesc, asa ca ma gindesc sa fac o scurta vizita. Castel este cam mult spus dar conacul ce se vede printre copaci arata fosrte bine de la exterior, proaspat renovat. Pacat ca nu au mai gasit fonduri sa renoveze si poarta. Pacat si ca nu este inca deschis, dar la poarta se afla un panou de prezentare in limba romana si engleza.

Nu prea este vreme de stationat asa ca la pedala inainte. Ce ma uimeste la aceste sate, prin care am trecut, este grija fata de cladiri si comunitate. Totul este ordonat si curat, plin de culoare. Frumoase intradevar. De fapt, unul dintre ele chiar are trecuta la intrare titulatura de "cel mai frumos sat din Romania". Am vazut inscriptia doar la iesirea din localitate insa am fost total de acord cu ea.

            Urmatoarea localitate, Lisa, promite si ea sa nu dezeamageasca. Chiar de la intrare esti anuntat ca poti vizita Viltorile, pe care din pacate, am decis sa nu le vizitez, de data asta, iar in centru este ridicat un monument in cinstea eroilor romani din primul razboi mondial.

            Din pacate muntii se indeparteaza de mine asa ca tin privirea inainte, picioarele in pedale si las in urma Recea, Sebes, Margineni, Bucium, Sercaita.

Singura parte proasta a acestei zone e lipsa surselor de apa dintre sate. Daca nu iti iei masuri din timp risti sa ramii pe uscat pina la urmatoarea localitate. De la Sinca Veche peisajul incepe sa se schimbe, soseaua este mai serpuita, apar dealuri acoperite de paduri in vecinatatea drumului, altimetrul incepe sa adune metru cu metru si realizez ca am ajuns la jumatatea traseului. Mai am inca pe atit. Problema este ca peste 30 de kilometri ma asteapata groaznicul. Urcarea de la Risnov la Piriul Rece. 

Dar peisajul de pe aceasta vale este atit de captivant incit nici nu am realizat cum am parcurs kilometru dupa kilometru, am lasat Sinca Noua si Poiana Marului in spate si am inceput urcarea de dinainte de Zarnesti. Iata-ma si in Zarnesti asadar, orasel micut si inghesuit, cu drumuri strimte. Pina la Risnov este doar o aruncatura de bat.

            Risnovul, din pacate te primeste cu ruinele a ceea ce a fost cindva o fabrica. Orasul, in partea lui de vest pare parasit. Blocurile mici si cenusii sint cele construite pe vremea comunismului si sint in aceeasi stare de zeci de ani. Bine macar ca centru mai schimba din gustul amar pe care ti-l lasa intrarea in oras.

            Las Risnovul in spate si ma indrept spre Piriul Rece. Am de urcat vreo 15 km cu o diferenta de nivel de 500 m, vertical. Drumul devine tot mai greu, foamea pune stapinire pe mine mai mult decit am anticipat. Storc gelul energizant in mine dar in 2 minute stomacul urla de foame. Asa ca fac un mic popas pentru a cumpara ceva brinza de pe marginea drumului. Buna brinza asta afumata, din Tara Fagarasului. Cu ultimele forte ajung in cele din urma in virf de unde ma asteapta cam 25 de km de coborire continua pina in Sinaia.

            E duminica. Bucurestenii merg acasa asa ca din Predeal si pina aproape de Sinaia sint obligat sa merg mai precaut prin dreapta coloanei de masini. Pacat ca inca traim intr-o tara cu cacati la volan care au probleme cu biciclistii. Noroc ca pot sa anticipez contactul cu ei si incerc pe cit de mult sa nu prea stau in preajma lor. Nu de alta, dar put rau de tot. De prostie.

            Ultimul kilometru pina acasa a fost o urcare grea dar pe care nu am mai simtit-o asa acut. Eram acasa. Papa, baie, nanic.

PS: traseul acesta ar merita inclus in orice harta de cicloturism a Romaniei.

Traseu GPS: pe gpsies.com

Atentie la motociclisti!!!

Aceasta afirmatie a capatat pentru mine un cu totul alt sens de ieri. Credeam ca este un indemn la faptul ca ei sint mai greu de vazut dintr-o masina. Asa si este. Dar mai trebuie adaugat ceva: atentie la motociclisti, pe unii ii doare in cur de restul lumii. Trageti voi concluziile din ceea ce s-a intimplat din ultima proba speciala a Raliului Sibiului:


"Raliul Sibiului isi respecta statutul de intrecere cu multe evenimente, din pacate o parte nefericite, cum este cazul celor din ultima proba. Vali Porcisteanu a abandonat in urma unui incident bizar, lovind un motociclist care mergea in sens invers pe proba speciala, in urma caruia acesta a fost accidentat si transportat la spital. Din fericire, viata nu ii este pusa in pericol, chiar daca a suferit lovituri la membre si spate." - sursa: autorally.ro


"pe un palier de viteza, aprox 150-160km, din fata, veneau 2 motociclisti privind unul catre celalalt... unu a apucat sa vada si s-a dat la o parte... pe al doliea l-am lovit frontal (crezand clar, ca e mort)!!! nu pot sa-mi imaginez cum de a scapat, doar cu cateva zgarieturi si arsuri... motocicleta a explodat si a aruncat cu benzina in flacari pe noi...!" - sursa: Vali Porcisteanu.

Fucking weather!!!

Ma tot intreb unde cacat este incalzirea aia globala de care se vorbeste peste tot???
Ca de o saptamina umblu imbracat ca si cum as fi in mijlocul lui Martie!!! Si nu se anunta lucruri mai bune in zilele care vin.

Mai mult: daca este prea cald - este vina incalzirii globale. Daca este prea rece - este efectul incalzirii globale. E si incalzirea asta globala un mare bullshit precum vorba aia crestineasca: incurcate-s caile domnului! Orice s-ar intimpla: daca e de bine domnu' a dat, daca e de rau domnu' te pune la incercare. Al Dracului domnul asta!!!

Poveste cu un DRUM.

Duminica, 12 Iunie am iesit sa hoinaresc putin pe dealurile din estul Clujului. Nimic anormal intr-o zi de duminica. Asfaltul spre Reghin este minunat, traficul destul de redus, din Apahida incolo, asa ca pina la Caianu Vama mergi intr-un suflet. Planul includea, din acest punct, niste drumuri pietruite, alte drumuri cu asfalt, medie orara buna. Citeva catarari, coboriri asemenea. Idilic. Pina m-am gindit sa scurtez putin.
Si de aici incepe distractia: drumurile pietruite au devenit urme de caruta, apoi din Boju Catun carari putin umblate. Si totusi, GPS-ul le stia si-mi calauzea calea. L-am ascultat orbeste de aceasta data deoarece eram putin cam pierdut in spatiu si ma ducea spre un drum judetean pe care speram sa cistig iar timpul pierdut pe cararile putin umblate.
In cele din urma am ajuns si la drumul judetean pomenit. Iata-l:

Am ramas mut de uimire sa vad cit de impecabil arata drumul judetean DJ105S pe care ma aflam. Nici macar o groapa pe toata lungimea si latimea lui, frumos marcat incit moralul meu a ajuns cam pe unde sint pedalele la bicicleta. Iata-l, din nou:

Spre deosebire de acest drum iata o "mostra de barbarie" intilnita intr-o alta excursie, cam cu o luna inainte.

Acest drum care leaga satul Maguri Racatau de satul Maguri nici macar nu apare pe unele harti. Nici macar nu are statut de drum. GPS-ul (adica soft-ul din el) nu-l cunoaste nici macar ca si carare sau "drum exploatare" cum ii place lui sa spuna. Si totusi este asfalt in creierul muntilor, asfalt care la urma urmelor este necesar uneori.

Drumuri bune sa avem, oriunde vom pedala!!!

S-a-ntors lumea cu curu'n sus!!!

Postul precedent era cu bicicleta la -8 grade Celsius. In Ianuarie. Poza urmatoare este de la o partida de snowboard in Martie. Pe grade cu plus! 

Mai multe detalii in viitorul apropiat

Frig, cald, frig, inghet

Am participat la tura dar prezentarea ei este facuta din perspectiva lui Levi.

Simbata, 29 Ianuarie.

Rideri: Kertesz Levente – Levi

          Nicolae Andreica – Nicu

          Sisak Tamas – Tamas

          Cristi Man – Max

Pentru simbata asta nu mi-am facut nici un plan de tura. Promisesem unui prieten un articol despre o tura mai veche asa ca mi-am facut trezirea mai tirziu decit de obicei. Pe la ora 9, tragind cu ochiul putin afara sa vad cam cum este vremea, nu-mi venea sa cred ce vad. Vremea era extraordinara cu un soare ce te striga sa iesi din casa. Cerul complet lipsit de nori lasa sa se vada in departare Muntii Gilaului, locul nostru preferat de iesit in ture de o zi.

Imi aduc aminte ca ieri m-a sunat un prieten sa-mi spuna ca azi o sa fie vreme buna si sa-mi propuna o tura. Stiu ca nu prea eram hotarit vineri, dar avind in vedere vremea de afara, pun mina pe telefon si strig adunarea. N-a trebuit sa strig foarte tare pentru ca toti erau dornici de a iesi pe o asemenea vreme. Demult planuiam sa iesim la o tura de iarna pe traseele pe care le frecventam vara. Aici, in apropiere, in padurea din Faget si Hoia, deja stiam traseele ca pe propriile noastre buzunare si aveam nevoie de cu totul altceva.

Cind am plecat din Cluj era ora 11 si -8 grade pe termometre. Era soare dar cam cu dinti, dar nu conta deoarece era ceva nou pentru noi si trebuia s-o facem si pe asta.

Traseul ales pornea din Somesu Rece, de la intersectia cu drumul care duce spre satul Muntele Rece, urca pe valea Risca Mare, pe culmea Paltinei pe traseul de 50 km al Maratonului Maros spre Catunul Dodesti. Pina la punctul de start am mers cu masina iar chipurile satenilor intilniti pe drum care, in plina iarna, vad pe masina biciclete in locul skiurilor, erau de nedescris.

Traseul din Somesu Rece pina in Muntele Rece stim ca este asfaltat dar nu stiam cit este de acoperit de zapada. Spre surprinderea nostra drumul este excelent, nu ne creeaza probleme deloc si uite asa, usor, usor, iesim din sat. De aici pina la urcarea spre Culmea Paltinei se cam ingroasa gluma. Zapada e mai mare pe drum si chiar daca a fost batatorita cere un efort mai pare la pedalat.

Chiar daca sintem pe marginea vaii, intre doua dealuri temperatura este mai mult decit suportabila. Cu uimire constatam ca sint -3 grade. Deja este caldut afara.

Dupa cam 6,5 km de la start cotim dreapta spre Catunul Dodesti, pe Culmea Paltinei. Aici, vreme de cam 2 km am facut mai mult push-bike pentru ca zapada era o adevarata piedica la inaintare. Pina am ajuns in virf eram deja storsi de vlaga si transpirati. Am decis sa ne oprim sa ne alimentam burtile si sa uscam putin hainele la cele citeva grade peste 0 pe care le-am intilnit aici. Masa a fost ca un adevarat picnic. Fiecare a pus la gramada tot ce a adus in spate si totul s-a impartit frateste.

A fost greu de ajuns aici dar peisajul oferit, de jur imprejur, merita tot efortul. Imi aduc aminte ca in vara ii spuneam lui Max „Iti dai seama cit de frumos trebuie sa fie iarna aici?”. La aceea data nu credeam ca am sa ajung iarna, aici, pe bicicleta.

Bine alimentati pornim la drum din nou, spre Virful Magura pe care avem de gind sa-l inconjuram prin dreapta lui pe o carare descoperita recent. Traseul este foarte dificil de parcurs, urmele lasate in zapada iti pot schimba directia cind te astepti mai putin.

Dupa 11 km, in arcul „potcoavei” formata de cele doua culmi care pazesc Valea Birlogului, cotim la dreapta pe cararea mai sus amintita. Aici surpriza este si mai mare deoarece zapada nu este deloc batatorita si are cam 30 de cm.  Este necesar sa impingem din nou bicicletele chiar daca in momentul asta nu mai avem nici o urcare in fata. Noroc ca nu a fost distanta mare. Doar vreo 2 km.

Poteca ne scoate in Catunul Dolesti pe un drum umblat si bine batatorit asa ca este timpul sa urcam iar in sa si sa ne indreptam spre masina.

Au urmat aproape 10 km de coborire continua care ne-a facut sa simtim frigul de afara de 10 ori mai puternic. Miinile erau inghetate bocna pe ghidon, picioarele urlau de frig dar drumul, chiar acoperit cu zapada batatorita, era impecabil, asa ca am inceput sa ne simtim ca niste copii si viteze de 30-40 km la ora erau usor de atins. In cele din urma am ajuns si la masina cu parere de rau ca trebuie sa punem capat acestei ture care a fost atit de frumoasa pe cit a fost de grea.

Cateva date despre traseu: 24,82 km, Timp total: 4:30, Av; 5 km/h, Max speed: 43 km/h, T. Ascent; 920 m, T. Descent; 940 m, Inaltimea max; 1190 m.
Foto: http://cristimaxman.multiply.com/photos/album/63/2011.01.29_Frig_cald_frig_inghet

Ghici cine?

Am fost director la o mare intreprindere socialista. Cafeaua de dimineata era pregatita de o secretara sexy, mergeam la servici cu o limuzina neagra. Odata am fost intrebat daca fabrica nu contribuie cu 10 mii de lei pentru inmormintarea unui tovaras din Comitetul Central. Am spus ca cu atitia bani as inmorminta intregul Comitet.

Din acest moment am devenit director la o intreprindere mai mica. Cafeaua zilnica era pregatita de o secretara mai in virsta, la servici mergeam cu furgoneta fabricii. Odata am fost apostrofat ca nu am fost la ultima sedinta de partid. Am raspuns ca daca stiam ca e ultima m-as fi dus sigur. 

Din acest moment am lucrat ca maistru. La servici mergeam cu masina proprie si eu faceam cafeaua de dimineata. In atelier aveam pe perete poza lui Nicolae Ceausescu si al lui Brigitte Bardot. Odata mi-au spus ca de ce nu dau jos poza curvei de pe perete. Am luat poza lui Ceausescu. 

Din acest moment am lucrat zilier la sapat santuri. Mergeam la lucru cu bicicleta si duceam cafeaua de acasa in termos. Odata in timp ce sapam santul au venit si mi-au spus sa-mi ascund bicicleta deoarece va trece pe acolo o delegatie sovietica. Am raspuns sa nu-si faca probleme deoarece bicicleta este inchisa cu un lacat...din acest moment am ramas fara lucru... ...o vreme am fost somer pina la schimbarea orinduirii... 

M-am reabilitat, am intrat in politica, am intrat in partid. Cafeaua imi este servita de o secretara sexy, la servici merg cu un Audi cu sofer personal. In rest imi tin gura si din cind in cind ridic mina sa votez. Imi creste nivelul de trai si acoperirea cheltuielilor.

Campionat de la "Clujul Pedaleaza"

„Clujul Pedaleaza” promoveaza un nou concept de competitie care se adreseaza tuturor biciclistilor.

De cate ori ai stat si ai admirat niste competitorii care isi etalau aptitudinile, poate chiar era un bun prieten, o cunostinta. Ai simtit cum adrenalina isi face efectul si la tine? 
Acum poti intra si tu pe scena. 
Acuma ai sansa, intr-un mod organizat sa participi la competitii de bite, bineinteles la o scara mult mai mica.. 
Competitia se adreseaza tuturor biciclistilor, indiferent de varsta sau sex, cu experienta de o zi sau cu multi ani de pedalat, cu orice tip de bicicleta, atita vreme cit este in stare buna, pentru ca se doreste perceperea acestei competitii sub forma unei intruniri prietenesti intre biciclisti.
Campionatul va cuprinde, pentru inceput, 6-8 concursuri in care participantii vor putea acumula puncte incepind cu cele pentru participare pina la cistigarea a cit mai multe puncte in functie de pozitia din clasament, asa ca dorinta de participare poate aduce puncte bune celor perseverenti.
Traseul ales pentru fiecare etapa va fi unul cu dificultate tehnica redusa, cu diferente de nivel mici, accesibil tuturor. Participantii experimentati, recunoscuti, vor concura in liga separata pentru a nu descuraja participarea amatorilor si pentru a savura la lucru rideri elit.
Concursurile se vor desfasura in perioada Martie - Noiembrie, cu o etapa prolog in luna Ianuarie, mai exact in data de 16. Datele de desfasurare a etapelor campionatului vor fi in asa fel alese incit acestea sa nu se suprapuna calendarului competitional din Romania.
Prin specificul sau, campionatul organizat de “Clujul Pedaleaza” doreste sa insufle curajul necesar, pentru a face pasul urmator spre marile competitii, acelor biciclisti care pina acum au avut retineri de participare.
“Clujul Pedaleaza” doreste sa combine distractia pe bicicleta cu spiritul de competitie, cu miscarea in natura si promovarea ciclismului ca sport de masa.


Adica, asa cum inteleg eu: iti era cam frica se te bagi pe la vreun concurs pentru ca nu stiai ce o sa spuna lumea de bicicleta ta, de aptitudinile tale de biciclist?Iti era frica sa nu incurci pe cineva pe traseu si sa-ti auzi cuvinte de neuitat? Nu stiai ce o sa spuna spectatorii despre tine? Ca o sa auzi cuvinte de genul: "doar atita poti? mai bine te lasi pagubas!"?
Asta s-a cam terminat aici pentru ca grupul de initiativa "Clujul Pedaleaza" doar doreste ca toata lumea care este pe doua roti (sau trei) sa se simta al dracului de bine.
Pentru asta sint angajati pe traseu incurajatori oficiali. acestia se pot recunoaste dupa cit de bine te incurajeaza. Cei care vor fi prinsi in zona competitiei spunind cuvinte de descurajare vor fi automat indepartati si penalizati.
Asa ca fa-ti curaj si baga-te si tu la o tura ca este mica si usoara. 
Sa nu te sperii cind vezi biciclisti experimentati cu multe maratoane la activ. Au venit pentru a incuraja doar si pentru a-ti face pofta de dat din pedala!!!


Detalii pe: www.facebook.com/pedaleaza

Back on Bike

Patru saptamini au trecut de la accidentare. Nu stiu doctorul ce parere ar avea dar nu mai am rabdare. Vineri a nins frumos peste partea asta de tara, nici prea mult, nici prea putin, asa ca primul meu gind in aceea vineri a fost sa scriu un e-mail catre gasca: "Ninge frumos, iesim?"
Am dorit o tura lejera cu urcari moderate dar dorinta nu mi-a fost ascultata. Normal, una doresc dar alta vreau. Vroiam sa vad daca piciorul ma tine. Daca doream urcari domoale nu ieseam cu Levy!!!

Zona merita descrisa dar nu am s-o fac pentru ca cine sta in Cluj poate sa mearga oricind in vizita. E in Hoia.

Cred ca niste imagini sint mai bune decit toate cuvintele mele.

Plimbarica pina la Cabana Susai

Fortat de vreo doua saptamini sa cam inchei sezonul de bicicleta, de la ultima mea tura, am zis ca totusi cele doua saptamini de recuperare mi-au cam ajuns. Gata cu leneveala fortata!!! Cum eram in zona Bucegilor, mai exact la Sinaia am zis ca o mica plimbare, pe jos, din Predeal pina la Cabana Susai nu strica si nu face rau piciorului.

Deci, am luat-o usor la pas, pe o vreme superba cu zapada proaspat asezata. Imaginile vor spune restul povestii

Tara Contrastelor - Slovenia. Citeodata viata iti este organizata anapoda!!!

Pe cit de mult mi-a placut tara asta in zorii primei zi dupa ce am ajuns aici pe atit de mult vreau sa scap acum mai repede. 

Este ora 12 noaptea in gara din Liubliana ce-si inchide portile la ora 22.

Slovenia inca imi place dar trebuie sa-ti alegi cu grija modul in care iti planuiesti o calatorie aici.

Pun aceste rinduri pe hirtie de pe o bancheta confortabila dintr-o bomba din pasajul de sub gara unde se asculta ceva muzica de-a lor, n-o inteleg pentru ca-i in slovena, o limba melodioasa dar foarte inconfortabila. Banuiesc ca este ceva muzica "populara" dar aduce putin si a manea turceasca.

Mai am 2 ore pina sa vina trenul in gara, trenul care ma duce mai aproape de casa. Mai exact in Budapesta. In aceste momente mi-e chiar dor de Budapesta. Mi-e dor de Cluj, mi-e dor de Bea, vreau sa fiu acasa.

N-as pleca dar nici n-as mai vrea sa stau.

Bled, oraselul in care am fost cazati pare rupt din Austria si plantat in partea de sud a Alpilor. Alpii. Dincolo de ei este Austria!!!

Alpii m-au intimpinat in prima dimineata cind m-am trezit. Au crestele acoperite deja cu zapada. Pensiunea la care stam este una cocheta, nu mare dar nici mica. Exact cit trebuie. Dotata cu un restaurant exact cit trebuie, cu multe birne de lemn . Nici prea mare, nici prea mic. Suna a Austria iar, nu? Am sa realizez in zilele urmatoare ca Austria se simte aici din toate partile. Chiar si la preturi, care nu sint deloc mici.

Rupt in gura de oboseala cobor la masa unde imi intilnesc colegii e curs. Suna timpit de tot daca spun ca din 10 citi sintem 4 sint din Austria???

Johan, trainerul, am sa descopar ca este un om extraordinar, bun in ceea ce face, stie sa impuna respect dar in acelasi timp stie sa fie si "baiat de cartier".

Stau acum si nici nu-mi aduc aminte ce am facut in prima zi. Stiu doar ca am vizitat castelul Bled apoi am mers sa mincam ceva. Habar n-am unde! Doar de acea farfurie cu fructe de mare imi aduc aminte si cei patru pesti imensi intinsi pe un platou la fel de imens. Ospitalitatea slovena este nemaipomenita.

A doua zi, dupa curs, decidem ca ar fi cazul sa ne cunoastem mai bine asa ca fetele "go shopping" iar eu ma trezesc ca alerg in jurul lacului impreuna cu Johan si inca doi colegi. Imi aduc aminte ultima data cind am practicat acest sport. Eram in clasa a 12-a, la final, la BAC.

Lumea de aici este prietenoasa dar parca e putin mai rece ca si in Austria. Vorbesc engleza majoritatea dar nu prea tin la ea. 

Strazile sint bune, autostrazile sint toate noi, taxele sint destul de mici. Nu este ca intr-o alta tara pe care o cunoastem foarte bine, cu taxe mari dar drumuri pula!

Ce ma dezamageste insa este mostenirea comunista. Cel mai mare magazin din Bled este intr-o cladire tipica, cenusie. In majoritatea restaurantelor fumatul este interzis dar pe strada sau aici in bomba asta in care stau cind scriu aceste rinduri, miroase a CARPATI ieftin. Daca exista asa ceva!

Revenind la oile noastre, a doua zi, dupa alergatura sugem niste mincare si gustam niste alcooale. Bine, prima bere pe care am baut-o era de fapt o limonada Radler de 2,5%. Mi-am luat un pahar de vin apoi ca sa compensez si la culcare ca miine e o noua zi de curs. Inca ma bintuie panorama oferita de imprejurimile orasului. Incredibil cit de aproape sint muntii si cit sint de maiestuosi stind de veghe la linistea orasului.

A treia zi mergem la Capitala. Un oras nu mai mare decit Clujul dar mult mai bine organizat. Au piste de biciclete care chiar sint folosite intens de catre biciclisti chiar si la temperaturile astea de 4-5 grade.

MAMA DA' CE PUT TIGARILE ASTEA PE CARE LE BAGA ASTIA IN EI LA BOMBA ASTA!!!

In Liubliana nu este deloc inghesuiala cum te-ai astepta sa fie intr-o capitala europeana, lumea nu este agitata, nu aud claxoane, strigate, fluieraturi, scandal. Doar blocurile astea de n-ar fi asa de gri!!!

Colegii sloveni ne duc sa bem o bere la un PUB micut dar foarte primitor in care barmanii stau cu zimbetul pe buze chiar daca au de turnat gramada de halbe, de spalat pahare, de ascultat clientii. Daca pomenesc iar de Austria va enervati, nu???

In sfirsit e vineri si din pacate trebuie sa plecam. Impachetez si las bagajul la receptie ca nu prea am unde sa-l iau cu mine. Cursul se termina si cativa ne intoarcem in Bled. Incerc sa cumpar ceva dar la preturile astea renunt rapid la idee asa ca ma duc sa mai fac niste poze. 

Timpul trece repede si la ora 7 ma intalnesc cu singurii colegi ramasi aici, cei din Ucraina si Bulgaria.

Mananc rapid si plec sa iau un autobuz. Mi s-a spus ca circula din ora in ora. Un cacat! Ultimul este la 08:20 si tocmai l-am ratat. Poate din centru am mai mult noroc. NU. Chiar era ultimul. Intru in vorba cu o localnica care imi devine ghid pentru jumatatea de ora ce urmeaza.

Mergem cu autobuzul la Lesce unde au o gara de unde as putea lua un tren. Ajungem la 21:37. Ultimul tren era la 21:32. Deja inchisesera gara. Totusi e cineva acolo care imi spune ca urmatorul tren estea la ora 5 daca vreau. Sigur, cum sa nu, doar ca cacatul meu de tren pleaca la ora 2 din Liubliana. 

So, call a cab! Noroc cu ghidul meu care ma ajuta sa cheme unul in limba lor. 

TREBUIE SA PLEC DIN BOMBA ASTA!!! GOLANII DE LINGA MINE INCEP SA DEVINA CURIOSI. 

So, multumesc micutei mele ghide care a fost foarte curioasa sa afle detalii despre Romania si ma intalnesc cu soferul de taxi care deja incepe cu textele. Dau 80 € sau tirgul pica? Doar trebuie sa se intoarca acasa! Si alte taxiuri in zona nu prea mai sint. Am de ales??? Cum cacat o zona turistica precum e Bled nu are legatura cu Liubliana dupa ora 20:30? Nu am sa pot sa inteleg niciodata! 

Gara din Lubliana este cocheta, curata dar bancile de pe peron sint parca de pe vremea lui Tito. 

Cea mai mare realizare este insa programul de functionare al garii. De la 5 la 22. Cum pula pleci din Liubliana daca n-ai bilet la un tren care pleaca dupa ora asta? Nu pleci! Ramii pentru ca este o tara frumoasa.

Noroc ca eu am bilet, dar nu am loc. Totusi, nu cred ca mai urca cineva in trenul asta. Doar gara este inchisa!

M-as duce sa stau in sala de asteptare, dar ultima data cand am fost am dat peste niste indieni intinsi pe jos si cu pantofii adunati intr-un colt al salii. Cred ca si acum mai miroase a picioare nespalate. Am crezut ca sint tigani de-ai nostri, dar astia i-au intrecut. Au rucsaci, deci nu sint tigani. Ce dracu faceau acolo, doar ei stiu. 

Mai am o ora de asteptat. O sa treaca. 

Slovenia e frumoasa si civilizata, intr-adevar, dar trebuie sa ai grija cand vii aici. Vino cu masina, fii independent, altfel ajungi ca mine, sa scrii cateva randuri in timp ce astepti un tren la care ai venit mult prea devreme desi ai plecat mult prea tarziu!!!

Subnota: in 2011 se organizeaza Campionatul European de Rowing la Bled asa ca inainte de a veni aici ai posibilitatea sa-l vezi mai intai. 

P.S.: trenul are o intirziere de 3 ore. Nu se stie de ce. 

P.P.S.: m-am gandit ca dupa o saptamana in care n-am vorbit romaneste sa zic un "bag pula, 3 ore?!?!?" pe peronul garii asa ca de la ora 5 dimineata am un companion roman nedorit. E moldovean, a fost la lucru in Slovenia si merge acasa cu doua sacose "huge" pe care abia le poate duce asa ca-l mai ajut. Dar cam pute si mi-a comunicat ca se tine dupa mine pana ajungem la Cluj! Nu stie decat romana. Cum dracu se descurca? Stiu ce o sa spuneti: isi gaseste fraieri ca tine! Trebuie neaparat sa invat sa injur in maghiara.

Am sa ajung acasa la noapte, la ora 2, la 28 de ore de cand am plecat din Bled. 

P.P.P.S: caldura in vagonul in care sint s-a stricat si nu poate fi reparata.


Daca vreti si niste poze ...
http://cristimaxman.multiply.com/photos/album/59/10.30.2010_in_Slovenia

Rocktombrie

Pentru cei care inca nu stiu, de ceva vreme, in eter pe 92,2 FM rockul si metalul s-a intors in Romania, s-a intors in Ardeal, s-a intors in Cluj.

Asa ca iubitorii de muzica buna si care nu mai vor sa auda acelasi CD cu 7 piese puse la "Repeat" in fiecare zi pe orice alt cacat de post de radio schimbati frecventa pe 92,2.

Care de nervi ca asculta tot 7 piese de cacat si-a aruncat radioul dar detine calculator cu teava de internet poate da tunning pe 92,2 Rocktombrie.

Guns, Aerosmith, Metallica, Skid Row, Queen, Megadeth, Maiden .... toate-s acolo, doar schimba frecventa aia odata.

Hai s-o facem, Romania!!!

"Let's do it Romania" s-a incheiat. Poate nu se vede. Poate ne-am civilizat putin, totusi. Actiunea se pare ca a fost sprijinita totusi de numeroase organizatii si companii private (Nokia este doar una dintre ele), astfel incat s-au putut aduna aproximativ 150.000 de persoane care sa stringa gunoiul celorlalti.
Am participat in luna Mai la operatiunea de cartare si m-am ingrozit de cite gunoaie sintem capabili sa stringem si sa le aruncam oriunde altundeva decit unde trebuie.
La anul am sa particip din nou cu aceeasi convingere ca prin acest lucru particip si eu la curatarea si redarea stralucirii acestei tari. Sper ca pina atunci cei de pe urma carora s-au adunat gunoaiele sa priceapa ca aceasta actiune a avut scopul de a curata nu de a face loc la alte gunoaie!!!

Baile Tusnad - in festival de maraton MTB

Simplu spus Maraton MTB Tusnad 2010, la a doua editie. Doar la a doua editie si au organizat acest maraton bai bine ca altii dupa zece.
Am decis sa plecam de simbata dimineata in Baile Tusnad ca sa putem face si o mica tura pina la Lacul Sf. Ana. Ultima data am fost aici cind aveam vreo 6-7 ani.
Sintem numai noi doi, eu si cu sponsorul meu oficial, sotia, asa ca pe la 7 dimineata o taiem din Cluj spre Baile Tusnad via Sovata. Drumul de la Tg. Mures spre Sovata este impecabil de bun, satele foarte frumoase, casele ordonate si cu flori la geam asa ca, furat de peisaj, facem o mica pauza, neprevazuta, in fata echipajului de pe radar. In sfirsit carnetul meu este dezvirginat si marcat cu 3 puncte.
Ajungem la Tusnad pe la ora 11, facem o cazare rapida la pensiunea Maya, ieftina si foarte frumoasa. Bineinteles ca toata statiunea este plina de biciclisti. La pensiune curtea e plina de biciclete. Decidem sa pornim intr-o tura pina la lac, asa ca bagam la stomac ceva si ne purcedem la drum. Aveam sa recunosc pe drumul care duce in Bixad si mai sus, spre lac, peisaje pe care le vazusem cu prietenii mei buni prin ‘95 - ’96 intr-o excursie spre litoral. Ma cuprinde nostalgia.
Bea da bine din pedala, s-a obisnuit cu bita intr-un timp scurt iar iesirile isi spun cuvintul. Doar cind vede pante mai accentuate se cam sperie dar cu o mina de ajutor se rezolva treaba.
Lacul si imprejurimile lui sint mirifice. Absorb acum cit mai mult pentru ca a doua zi, la concurs, stiu ca nu mai am vreme.
Ajunsi acasa ne culcam destul de devreme, nu inainte de a seta “Cucu” ca nu cumva sa sune dimineata si sa ne trezeasca prea devreme. Cursa incepe abia la ora 11 asa ca este vreme.
A doua zi la pensiune, dimineata, forfota mare. Toata lumea isi regleaza bicicleta, o spala, o unge, o seteaza asa ca sa nu ma las mai prejos ... ma car la incalzire. Incerc prima urcare, o analizez si decid sa mai umflu putin cauciucurile. Proasta decizie, am sa aflu mai tirziu.
Pe la 10 ma prezint la start, lumea deja adunata. Se tin discursuri, se prezinta sponsori si alte lucruri la care nu am fost atent. Fara nici o intirziere startul se da la ora 11, cu putina buluceala la plecare. Nu o sa inteleg niciodata de ce sa insisti sa pleci printre primii daca stii ca in primul kilometru trec de tine jumatate dintre concurenti???
Cred ca in primul kilometru am depasit 30 de participanti, noroc ca startul s-a dat in centrul Bailor Tusnad si pina la prima urcare erau vreo 2 km si drumul era larg. Dar nu fac 1 km si lantul se blocheaza, imi sare de pe foi si ma obliga sa iau o pauza. ‘tu-ti lantu’ ma-tii!!! si foaia mijlocie. Dupa aceste cuvinte de iubire profunda isi revin si nu mi-au mai facut nici o surpriza pe durata cursei.
Pe prima urcare imi fixez ritmul si o tin tot asa. Mai trec de citiva concurenti. Traseul este perfect, uscat atit cit trebuie. Nu am pornit in forta, nu vreau sa fortez ci sa merg in ritm bun. Pina la kilometrul 20 a fost perfect. Stiam ca de aici incepe o urcare grea dar ceea ce ne astepta acolo a depasit orice asteptare. Push-bike 2 km sau mai mult. Nici nu stiu si nici nu ma mai intereseaza pentru ca ritmul mi-a fost stricat. Au urmat portiuni in care mai puneam piciorul pe pedala, mai puneam picioarele jos si impingeam. Coboririle in schimb au fost fantastice.
Odata cu iesirea pe portiunea de asfalt ma loveste si prima crampa musculara dar pe care o tratez rapid asa cum m-au invatat invatatii. O noua portiune de coborire ne duce exact la lacul Sf. Ana. Nu este timp pentru admirat deoarece urmeaza o urcare pe asfalt de care chiar nu mai am chef. Incepusem sa am niste stari stupide, de plutire. Creierul parca mi se topise tot si se scurgea pe undeva.
Punctul 3 de alimentare este la locul potrivit, la fel ca celelalte doua, si o banana combinata cu o ciocolata de casa dispar rapid in mine. Mai sint citiva kilometri pina la final cu o mica urcare la care folosesc din nou forta bratelor, traseu pe plat si coborire.
Va aduceti aminte cind am pomenit ca am facut o mare greseala cind am umflat putin cauciucurile? Zona pe care o strabateam, inainte de coborirea de la final este o zona de iarba strabatuta de multe santuri mici ascunse si care iti toaca nervii pe care-i mai ai dupa o asemenea cursa. Injur, urlu, trec mai departe si in cele din urma vad linia de sosire asa ca lasa bicicleta sa alunece inspre ea.
Trec! Gata!
L-am terminat si pe asta. Nu sint multumit de cum m-am descurcat dar n-am ramas pe traseu, sint intreg, bicicleta este intreaga si gulyas-ul asteapta linga o bere rece.
A fost frumos, m-am simtit foarte bine, sigur voi reveni la acest maraton.
L-am cunoscut, cu aceasta ocazie, pe Dan Mazilu, redactor sef al revistei MBike, un om extraordinar ce face foarte multe pentru ciclismul din Romania fara insa sa stea in lumina reflectoarelor. Era pregatit de cursa, statea de unul singur si probabil se gindea cum sa asterne pe hirtie cronica acestui maraton. A fost o onoare sa dau mina cu el si sa schimb citeva cuvinte.
Cam asta a fost experienta noastra la Baile Tusnad, sigur ne vom mai intoarce.
Poze pe site-ul obisnuit:
http://cristimaxman.multiply.com/

Maros Bike Marathon 2010

Climatic, de ieri a venit toamna. Motiv de suparare pe de o parte pentru ca zilele lungi si calduroase s-au cam terminat dar pe de alta parte incepe sezonul de maratoane tomnatice ce are ca si virf Maratonul Maros.

In 2009 a fost primul maraton la care am participat, proba scurta ce-i drept, si mi-a lasat o impresie extraordinara. De  atunci am mai fost la altele, unele mai prost organizate, altele mai bine organizate, dar nici unul nu avea ceea ce a fost la Maros Marathon: suflet. Organizatorii au pus atita suflet incit minusurile nici nu le-am simtit.

Poate si faptul ca acest maraton se organizeaza in jurul zilei mele de nastere ma face sa ma simt asa bine. Ce poate fi mai frumos de ziua ta de nastere decit sa tragi o tura pe dealurile Clujului intr-un maraton extrem de bine organizat?

Asa ca: pe 26 septembrie, anu' asta, la Gilau, linga Cluj se desfasoara o noua editie a Maros Bike Marathon la care puteti alege doua variante de traseu pentru a va distra: 50 si 80 km. Startul se da la ora 10.00.

Mai multe detalii: http://marathon.marosbike.ro.

Recomand traseul lung pentru cei care doresc sa-si dezmierde vederea cu peisajele oferite de Muntii Gilaului. Dar atentie: conservati-va energia pentru urcarea la Pape!!!

Transfagarasan - intilnire ciclism.ro

Pentru mine a fost ceva inedit. Am urcat pentru prima data pe Trans cu bita. Atita pofta de pedalat n-am avut cred ca niciodata. Cu cit ajungeam mai sus cu atit doream ca drumul asta sa continue, sa continue, sa continue.
A fost incredibil. Alte cuvinte nu mai am.


Poze: http://cristimaxman.multiply.com/photos/album/51/07.31.2010_Intilnirea_ciclism.ro_-_Trans