Tura de judet

Este un blog de ture, asa ca ia de aici ...

Ca tot am avut liber de 1 Mai ne-am gindit, noi, trei prieteni: Levy „liderul”, Florin si eu, sa tragem o tura putin mai lunga decit cele pe care le-am facut pina acum. Ne gindeam la o tura de cam 160-180 km care sa strabata judetul Cluj prin Marisael, Belis, Huedin si inapoi catre casa, adica in Cluj. Mi se parea totusi o tura cam anosta asa ca am venit cu o propunere catre “liderul nostru preaiubit”. Am pomenit de Poiana Horea si Albac. Atit mi-a trebui, ideea fiind rapid rumegata si aprobata. Un singur amanunt ne-a scapat. Sa-l informam si pe cel de-al treilea membru al echipei care a aflat dimineata despre noul traseu dar bineinteles avea o cu totul o alta imagine despre cum se va desfasura tura noastra.

Zis si facut, pornim la ora 8 din Cluj catre Gilau cu destinatia Tarnita. Ritm usor sa nu obosim din primii kilometrii. Drumul il stim pe de rost, doar l-am facut de atitea ori. Coada lacului Tarnita si imprejurimile nu mai sint demult necunoscute pentru noi, stim si ca urmeaza “celebra” urcare spre Marisel asa ca decidem sa facem o mica pauza de 10 minute. Primii 5 km din urcare sint cei mai grei, panta este constanta si dreapta asa ca vezi tot timpul ca mai ai inca de urcat. Dar ii cunoastem si pe astia asa ca incet, incet ajungem in sat in Marisel cu cap compas Crucea lui Avram Iancu. Drum lejer aici, dar plin de mizerie si pamint asa ca fiecare masina ce trecea pe linga noi ne aducea aminte sa nu mai visam la padurea verde, in care eram de fapt, si aer curat. Trecem si peste asta caci in 2-3 km ajungem la cruce si stim ca intram in elementul nostru, cel putin pentru o perioada. Am optat sa nu continuam drumul pe asfalt ci sa mai urcam putin si apoi sa mergem pe un forestier. Din pacate acesta este cam scurt asa ca ajungem din nou la asfalt, spre Poiana Horea. Coborire usoara. Avem deja 65 km inregistrati la bord asa ca decidem sa facem o pauza mai lunga putin de alimentare si studiere harta. Pomenim ceva de traseul de intoarcere acasa care urma sa treaca prin Iara. In acel moment cel de-al treilea din trupa realizeaza care este traseul si cam cit mai este de pedalat. Cadere psihica. Noroc ca sintem hotariti. Daca tot am pornit sintem decisi sa si terminam treaba asta.

Fara sa mai zabovim, pornim la drum si in scurt timp ajungem in Poiana Horea. Peisajul deja se schimba, asfaltul se termina si noi trecem printr-un sat care si-a pastrat farmecul sau de sat romanesc. Case de lemn, potrivite pentru nevoia sateanului si nu pentru a avea cit mai multe camere, oameni binevoitori care te saluta cind treci pe linga ei si te intreaba „Incotro baieti?” si-ti spun „Drum bun”.

GPS-ul arata in fata o usoara urcare, de la 1.100 de metri cam pina la 1.300. Am trecut fara sa o simtim. Natura ne oferea la fiecare pedala un peisaj tot mai spectaculos asa incit dupa aproximativ 80 km de la Cluj am ajuns in virful catararii, in apropiere de Matisesti.

Pauza. Mincat ceva. Sunat neveste, prietene sa stie ca sintem ok, c-am prins o farmitura de semnal. Urmeaza distractia. Din acest punct urmeaza doar sa coborim. Pentru inceput o coborire de 10 km cu panta si de 12% in unele locuri. Matisesti cred ca este satul cel mai intins pe care l-am vazut vreodata. La intrare in sat GPS-ul imi arata ca mai avem inca 6 km pina in centrul lui, iar pe dealurile din jur doar case rasfirate cit vedeai cu ochii. Totul este verde imprejur. Drumul impecabil, asfaltat din centrul satului, dar curat, fara praf, ingust cit sa incapa doar o masina. Drum tipic satelor de munte.

Nu facem altceva decit sa coborim acum: Horea, Rusesti trec pe linga noi si in Albac ajungem in DN75. De aici dam de putin greu caci vintul ne joaca feste si bate in rafale scurte din fata.

In Campeni ne decidem ca e timpul pentru o pauza putin mai lunga. Avem deja peste 120km facuti, asa ca merge un mic cu mustar, ca doar este 1 Mai. Ne despartim cu greu de masa si ne punem din nou la drum. Un panou ne arata ca mai avem pina in Cluj ceva de pedalat. Cam 115 km. Este ok, noroc ca drumul este in coborire usoara. Vintu’ ma-sii!!!

Asa trecem, impreuna cu Ariesul care curge pe linga noi, prin Bistra, Baia de Aries, Salciua de Sus si de Jos, Vidolm. Noroc ca peisajul este neschimbat. Dealuri verzi, pomi infloriti, creste care in bataia soarelui din amurg incep sa capete o culoare portocalie.

In sfirsit ajungem la intersectia care ne duce spre Iara, Lita si apoi Cluj. Nu stiu de ce spun „in sfirsit” pentru ca de aici mai avem cam 45 km si putem sa spunem „adio” drumului in coborire. Una peste alta ne intimpina un drum groaznic, plin de praf incit farurile noastre lumineaza in noapte ca „sabia lu’ Vader”. Oboseala deja este mai presus de ceea ce am crezut ca vom suporta si mai urmeaza doua urcari nenorocite. Asa ca vine in discutie ideea de a chema masina de asistenta in calea noastra. Florin e terminat, nici eu nu stau mai bine. Doar Levy mai are inca pofta de pedalat. De unde mai are omul asta suflu nu inteleg.

Sunam, masina porneste in calea noastra, Levy „liderul neinfricat” o taie inainte. El a facut 235 km, noi ne-am intilnit cu sotia mea in Lita dupa 213 km de pedalat si 11 ore si jumatate de stat in sa.

A fost incredibil. Combinatia ideala: greu dar frumos.

Poze: http://cristimaxman.multiply.com/photos/album/45/01.05.2010_..._plimbarica_de_simbata

http://picasaweb.google.ca/kvxc2009/235Km1137OreInSaTarnitaPoianaHoriCampeniBuruSavadisla#

O alta viziune:

http://xcbikers.blogspot.com/2010/05/de-mult-am-tot-copt-o-iesire-cu-multi.html#more

Track:

http://www.gpsies.com/map.do?fileId=tgqpjjzyonjmvlfs

Deja am in cap inca un traseu, de data aceasta de 200 km doar.